By:

Adriana Calin

Părerea altora despre tine contează în măsura în care depinzi de ei

"Studio Atelier" Centrul de Modă, of. 300, tel: 069039918



După ce am finisat clasa a 9-a, mama mi-a zis: „Dacă intri la buget, vei învăța unde vrei tu, dacă nu – la Orhei la pedagogie”. Totuși, am intrat la buget la Colegiu Tehnologic din Chișinău, specialitatea designer vestimentar. Să zic sincer, învățam doar pentru bursă, pentru că părinții nu au avut posibilitatea să mă susțină financiar. Concomitent cu studiile la colegiu, am început să urmez un curs de business și administrare. Tot la acel centru mi s-a propus să predau ore de croitorie.

Nothing personal —  just business

Era un cabinet foarte mic, cu lipsă de utilaj necesar, dar numărul de clienți creștea. Astfel, într-un cabinet echipat pentru trei persoane — erau nouă, fetele stăteau în picioare. Majoritatea dintre ele părăseau cursul numai din motivul că nu aveau loc și nici măcar scaun. Regretam că abandonează cursul și pleacă în altă parte. La acel moment, în anul 2014-2015, salariul meu era de 800 de lei. Am decis să predau de sine stătător, de la început chiar acasă, apoi am arendat oficiu în sectorul Telecentru. Luni, miercuri, vineri, lucram la centru privat, marți, joi și sâmbătă – la telecentru.

Nu cred că le luam clienții.
Erau acei, care lăsau cursul, numai din motiv că nu aveau locuri, sau acei care nu mai încăpeau în grupă. Eu, fiind în criză economică, trebuia să mă întrețin nu numai pe mine, dar și pe sora mai mică. Când conducerea centrului privat a aflat de aceasta, m-au chemat în cabinet și mi-au zis: „Nu putem să lucrăm mai departe. Tu nu ai procedat corect”.

Nu cred că am procedat incorect – elevele părăseau cursurile, dar aveau dorința de a învăța, dacă nu veneau să învețe la mine, plecau în altă parte. Business is business: dacă nu ești în stare să învingi, atunci o să fii învins.

A fost un pas foarte mic, dar de fapt, nu realizam cât era de mare. 

După ce am plecat de la centrul privat, numărul de clienți a scăzut. Nu aveam buget pentru publicitate și învățau doar acei, care veneau prin recomandări. Venitul era foarte mic, nu-mi ajungea nici pentru achitarea arendei.
Atunci am decis să acționez și să schimb totul radical. Am apelat la familia.md pentru promovarea cursurilor de croitorie. Managerul a fost plăcut surprins de entuziasmul meu, am semnat contractul pe datorie în aceeași zi și deja în următoarea lună îl achitasem.
Am trecut prin diferite momente… desigur, au fost și grele, când regretam că am început afacerea, din motivul că nu aveam studiile necesare și experiență. Însă, am înțeles, că dacă-ți iubești lucrul până la infinit – totul va fi bine, dar studiile și experiența acumulată individual sunt mult mai valoroase. Anume acest fapt mi-a dat puterea de caracter și m-a influențat pozitiv. Când vedeam că totul se primește, am început să mă îndrăgostesc și mai mult în profesie. La început lucram din nevoie, chiar când trăiam la cămin, toți știau că în camera mea poți scurta pantaloni sau să repari o haină. Acum, de când am fondat „STUDIO ATELIER” – sunt totalmente îndrăgostită de meseria mea. Mi-a reușit – studenți la cursuri și clienți la atelier. Aceștia rămâneau satisfăcuți, mă recomandau altora, astfel împreună cu numărul de clienți a început să crească dorința de a lucra și mai mult.

Am creat propria colecție de haine clasice, de oficiu. Practic + frumos. Cunosc mai multe femei, care lucrează în oficiu și care sunt lipsite de o ținută elegantă, frumoasă și modernă. Am încercat să creez un look clasic și universal, în care poți să pleci la muncă, dar dacă schimbi accesoriile și make-up-ul – devine total diferit. Lucrând asupra colecției, am fost inspirată de Coco Chanel. Ea m-a impresionat ca femeie prin putere și stil. Cred că am multe trăsături comune cu ea. Dar totuși nu aș vrea să mă ocup doar de carieră — trebuie să existe o balanță între familie și muncă.

Țin minte, cum prima dată am venit la Chișinău, am trecut pe bulevardul Ștefan cel Mare și am văzut Centrul de Modă: “Odată, numaidecât, o să lucrez aici!”. Visul a devenit realitate.

Apropiații niciodată nu au avut încredere în puterile mele. Nu știu de ce… 

Acum când au văzut ca am obținut ceea ce mi-am dorit, ba chiar mai mult, ei au început altfel să vorbească, altfel să se comporte, să-mi aprecieze părerile și ideile…
Unica, care a avut încredere în mine și m-a susținut a fost mama. Ea mi-a oferit tot sprijinul care poate să-l ofere o mamă pentru copilul său.
Cred că  și prima dragoste m-a influențat să tind spre ceea, ce vreau, dar nu spre ceea, ce vor alții de la mine. Venea permanent cu idei și sfaturi. Dacă plângeam, că nu-mi reușește ceva, spunea: “Tu o să poți! Mai încearcă o dată și totul se va primi”. Când am început să-i urmez sfaturile, succesele nu s-au lăsat mult așteptate. Cred că acest roman și acele sentimente au fost o necesitate pentru a crește moral și pentru a căpăta puteri.

 

Nu aș putea să iert pe cineva, care m-a trădat cu gândul sau fapta. Cred că uneori câteva minute „la o cafea” e mai grav și dureros decât o noapte cu altă femeie.

Părerea pe care o ai despre tine contează. Restul este butaforie

Permanent am fost nehotărâtă, și până acum, ceea ce făceam — făceam pentru altcineva. Poate ca să impresionez, poate — să creez impresii. Acum am realizat că tot ce fac, trebuie să fac pentru mine. Părerea altora despre tine contează în măsura în care depinzi de ei. Desigur, există frica de a dezamăgi, în primul rând pe mine însămi. Dar acum încerc să combin acești factori și să găsesc echilibrul necesar.

Pentru mine, cel mai străin om — sunt eu. Dacă pe cei din jur îi înțeleg, simt caracterele… — pe mine nu pot să mă cunosc total. Câteodată mi se pare că combin caracterele a doi oameni diferiți. Probabil, din acest motiv, frică cea mai mare – e să rămân singură. Mă tem de singurătate… dar nu și de bătrânețe. Fiecare vârstă are ceva frumos. Ca să zâmbești la șaptezeci, trebuie să-ți petreci tinerețea în aventuri. Dacă nu le ai — degeaba trăiești.

După părerea mea, nu trebuie să regreți pentru faptele din trecut. Trebuie sa-ți trăiești viața astfel, ca să nu regreți pentru nimic în viitor. Sunt unele decizii, care le-aș schimba, dar, totuși știu bine că la acel moment, nu aveam altă soluție. Nu trebuie să punem accent pe eșecurile și insuccesele noastre. Da, în fața eșecului putem capitula, renunța, ne desconsiderăm, suferim, ne simțim rușinați… iar aceste stări pot deveni adevărate piedici în calea a ceea ce ne dorim.

Adriana Calin. BRW Magazine

«Studio Atelier»
Centrul de Modă,
of. 300,
tel: 069039918
5968 0
Читайте также:

Лилия Шоломей
На сцене с четырех лет. Трудоголик с детства, которого толком и не было. Одна ехала в город в музыкальную школу, одна посещала музыкальный коллектив, в котором пела. В 7-8 часов…
3674 0
By: /
Евгения Груздева
Я провинциалка. Родилась в маленьком городе со смешным названием Дрокия. Мы, приезжие, всегда отличаемся от городских, и вопрос далеко не во вкусе, акценте или манере поведения — нам больше надо.
12044 0